Antreprenoarea româncă de origine libaneză, Sarah Sarrad a investit 100.000 de euro într-un hotel & SPA pentru animalele de companie

Sarah Sarrad are 26 de ani, s-a născut în București și este de origine libaneză. La doi ani știa deja alfabetul limbii române, engleze și arabe și a urmat cursurile Școlii Cambridge cu predare internațională în engleză și arabă, de la grădiniță până la liceu. La 5 ani începea clasa I, iar la 17 ani urma cursurile de „Business, Marketing și Management” ale Facultății Româno-Americane. Acestora le-a adăugat experiența de studiu de la „Hotel Management Master Science of Business and Hospitality”, un master al American Hotel Academy, singura școală din România, de la Brașov, afiliată la Manchester Metropolitan University, din Anglia. La doar 19 ani, pe când era în ultimul an de facultate, Sarah a început primul său business, pornit de la iubirea sa pentru animale. Acum, după 7 ani de succes, dar și de perioade dificile, în care a învățat foarte multe aspecte ale antreprenoriatului pe cont propriu, Sarah își amintește cu același entuziasm de perioada de început. „La vârsta aceea îmi doream foarte mult să inovez, să creez un concept nou și să ofer ceva ce nu exista în România, în domeniul îngrijirii animalelor. Pe de o parte am fost întotdeauna atrasă de domeniul de <Hospitality>, industria și serviciile hoteliere, am călătorit foarte mult în special cu familia mea și în această zonă mi-am dorit să studiez și să mă dezvolt și, pe de altă parte, iubesc foarte mult animalele. Așa că am vrut să transfer toate serviciile de lux de care beneficiază oaspeții unui hotel elegant într-unele destinate îngrijirii celor care ne țin companie cu atâta dăruire. Așa s-a născut Very Important Pets, primul Hotel – SPA – Boutique pentru animale de companie”.  

Sarah povestește că le este foarte recunoscătoare părinților pentru susținerea lor, însă și această încredere, pe drumul său de a deveni independentă, a trebuit câștigată. „Părinții mei au o situație materială foarte bună, care mi-ar fi asigurat o existență confortabilă. Însă, pentru că mi-am dorit foarte mult să fiu independentă, să îmi câștig singură banii și mai ales să câștig experiență, prima dată, înainte de a deschide businessul, am decis că trebuie să urmez și un stagiu de practică. Am ales Hotel Phoenicia și, mai greu decât să încep lucrul acolo și să fiu acceptată a fost să îl conving pe tata să mă lase! Am dus ceva muncă de lămurire, dar am câștigat! Am fost așa de încântată, încât m-am implicat cu tot sufletul. Aveam 16 ani când am început să lucrez la recepție, dar am trecut apoi prin toate departamentele. La Marketing mi-a plăcut cel mai mult și, la 18 ani, am ajuns la ceea ce ar fi fost echivalentul funcției de Director Executiv. Dar în perioada aceea am ales să mă axez mai mult pe școală, să îmi termin studiile.”, declară Sarah.

În scurt timp, ea a făcut un plan de business pentru afacerea ei și s-a pregătit pentru statutul noutății, care a fost de fapt unul dintre cele mai dificile obstacole. „Investiția inițială a fost de 100.000 de euro și am creat totul de la zero pentru a lansa acest concept unic. Practic, nu exista nicăieri și nu există nici acum un loc care să găzduiască un concept asemănător, cu toate serviciile de îngrijire și de cazare pentru animale și cu toate produsele premium pe care le-am adus din afara țării… Avem inclusiv serviciu de taxi, în cazul în care posesorii animalelor nu le pot aduce sau nu le pot lua la o anumită oră. La început a fost dificil să găsim un spațiu potrivit atât pentru hotel, cât și pentru SPA. Oamenii erau reticenți, nu știu exact ce își imaginau că voi face acolo, deși eu le explicam. O altă problemă majoră a fost forța de muncă. Oamenii nu cunoșteau domeniul acesta al îngrijirii animalelor la acest nivel și, la început, a fost eșec după eșec încercând să recrutez. Am mers inclusiv la Facultatea de Medicină veterinară, unde am vorbit despre aceste servicii și i-am invitat pe studenți să vină la Very Important Pets, să facă practică, să se angajeze. Din 200 au venit 3. Doar o persoană a rămas. Eu, la rândul meu, și apoi angajații, ne-am specializat tot timpul, am format oameni, i-am trimis și pe ei la cursuri în afara țării. Pentru că e important să înveți de la psihologia canină, la cum să calmezi animalul dacă este anxios sau agresiv și până la styling și look final, pentru fiecare rasă în parte.” În prezent, după 7 ani și după ce a învins și reticența primilor clienți, acum Sarah și echipa ei au o relație specială cu fiecare patruped care sosește la centru pentru servicii punctuale sau pentru o perioadă mai lungă, de cazare. Ea povestește că cei mai mulți clienți sunt câini, însă are, de asemenea, în îngrijire și pisici, pești sau iepuri. „Era să avem și o maimuțică, al cărei stăpân călătorea, dar între timp a rezolvat partea de transport pentru ea.”

Antreprenoarea spune că nu a fost deloc ușor, mai ales în pandemie, dar a încercat să se mențină pozitivă pentru ea și pentru echipă, a implementat regulile de distanțare și, chiar dacă a avut mult mai puține programări, le-a stabilit la intervale orare și mai mari. În plus, a făcut oferte speciale, a oferit mai multe tipuri de servicii de îngrijire a animalelor în mod gratuit, în ideea de a avea activitate și de a menține și moralul echipei ridicat. „Am muncit foarte mult, în toți acești ani, am realizat un vis, construind totul de la început. Acest aspect m-a învățat să devin creativă, să mă adaptez în orice situație și m-a motivat foarte mult.” Această motivație nu se oprește aici, pentru că Sarah se pregătește pentru a-și împlini un alt vis. Pasionată de istoria și cultura arabă, de makeup și felul în care este evidențiată feminitatea în această zonă, ea își dorește ca anul acesta să lanseze o linie de produse cosmetice cu o astfel de inspirație. „Am propriile ritualuri de beauty de la 12 ani, m-a fascinat foarte mult lumea aceasta misterioasă și îmi doresc să creez propria poveste și s-o expun în acele culori, produse, texturi pe care de multe ori mi le-am dorit, dar nu le-am găsit întotdeauna în forma căutată”.  Până atunci, ea are grijă de cei șase câini, trei de rasă, trei salvați de pe stradă, „plus pisicile care vin pe la noi pe acasă, pentru că ușa le este deschisă. Dacă mai salvez încă un animal, cred că trebuie să mă mut eu”, spune ea, și visează să își reia călătoriile pentru a continua să se inspire de la oamenii pe care îi întâlnește, din cât mai multe țări și culturi.