Permamanagementul: metoda prin care businessurile evoluează sustenabil

Metodele clasice de management nu mai sunt la fel de eficiente, motiv pentru care antreprenorii caută alternative ce au la bază sustenabilitatea umană. Cartea Permamanagementul: Spre un management ecologic și durabil al actorilor și al organizațiilor, de Frédéric Demarquet, publicată la editura ap! (ACT și Politon), propune o abordare diferită asupra managementului, inspirată din permacultură. În acest volum, autorul explică legătura dintre agricultură și management și arată cum putem construi organizații mai echilibrate. El susține că „solul” unei companii este reprezentat de oamenii care lucrează acolo, de relațiile dintre ei și de contextul în care își desfășoară activitatea. Demarquet consideră că intervențiile constante, controlul excesiv și optimizarea forțată ar trebui înlocuite cu crearea unui mediu în care oamenii să se simtă respectați și să poată funcționa sustenabil.

Citește mai jos un fragment exclusiv pentru cititorii business-style.ro din volumul Permamanagementul și descoperă cum principiile permaculturii pot ajuta organizațiile să își regândească practicile de management.

ÎNTÂLNIREA DINTRE PERMACULTURĂ ȘI ORGANIZAȚII: SPRE PERMAMANAGEMENT

Hrănită de experiențele mele profesionale în domeniul asistării și transmiterii, precum și de experiențele mele personale în domeniul permaculturii, a apărut o întrebare: este posibil să transmitem organizațiilor și actorilor anumite cunoștințe consolidate printr-o formă de filosofie care se desprinde din permacultură? De fapt, de-a lungul carierei mele, am putut vedea cât de mult suferă organizațiile din cauza evoluțiilor extrinseci, a globalizării, a financiarizării, a standardizării și a multor alte aspecte care exercită presiuni enorme asupra companiilor și asupra ființelor umane care le alcătuiesc. Echilibrele lor sunt puse în pericol. Ecologiile proprii nu pot supraviețui decât cu prețul unor supra-adaptări propice disfuncțiilor. Unele companii prezintă semne alarmante de suferință.

Trecând de la ansamblu la individ, constatarea se agravează. Statisticile DGAFP indică o creștere a stresului, a stării de disconfort, a bolilor care decurg de aici. Evident, toate acestea influențează productivitatea, randamentul și calitatea. Acțiunile întreprinse pentru remedierea situației par să nu aducă întotdeauna soluțiile așteptate, ba chiar contribuie, uneori, la accentuarea problemei. M-am gândit mult la asta. Intuiam că există alte moduri de a acționa, cu siguranță, fără a găsi totuși un răspuns care să îmi convină.

Finalmente, recitind o lucrare despre permacultură, o idee a început să încolțească. De fapt, permacultura permite obținerea unui randament de cinci până la zece ori mai mare pe metru pătrat, în funcție de ceea ce cultivăm și de tipul de sol, conservând în totalitate ecosistemul și bazându-ne în principal pe observarea a ceea ce natura știe să facă fără ajutorul nostru. Unul dintre secretele permaculturii este păstrarea solului într-o stare de sănătate perfectă.

M-am întrebat atunci care ar putea fi „solul” organizațiilor. Mi-a devenit clar că era vorba despre ființa umană. Este evident că acest „sol” nu se află într-o formă prea bună în general, ba chiar e în pragul epuizării, în anumite servicii. Rapid, o idee s-a impus și nu m-a mai părăsit: este posibil „să cultivăm” compania într-un mod diferit, la fel ca acești artizani ai pământului care cultivă soluri devenite foarte fertile doar prin simpla respectare a funcției lor ancestrale. O interacțiune minimă pentru un randament maxim, durabil și benefic pentru sănătate. Omul integrat în natură și nu aflat într-o postură arogantă și controlatoare, distrugând prin acțiunea sa oarbă și avidă principiile fundamentale ale randamentului durabil. Legăturile dintre permacultură și diferitele abordări sistemice erau izbitoare și am intuit posibilități interesante și inovatoare în domeniul managementului.