Interviu|Mihaela Miroiu: Cred că femeile trebuie să îndrăznească să spere și să inspire. Să aibă încredere, nu tupeu

Business-Style.ro a stat de vorbă într-un interviu exclusivist cu Mihaela Miroiu (politologă, filosoafă și scriitoare) despre implicarea femeilor din România în viaţa economică şi politică.

1.      Conform unui studiu Deloitte realizat în anul 2021, femeile cu funcții de conducere din România sunt plătite mai puțin și promovate mai rar decât omologii lor de sex masculin. Cât de mult contează notorietatea şi brandul personal? Ce atuuri să aibă şi să dezvolte o femeie încât să fie respectată şi să impună autoritate?

Femeile, altfel decât prin excepție, au început să existe în spațiul public, în profesii și în politică în ultima sută de ani. Treptat, desigur. Accesul la educație mixtă are în jur de 60-65 de ani. La orice profesie de și mai puțin timp. Autoritatea profesională se așază încă sub stereotip masculin. Termenii care o desemnează: doctor, economist, profesor, IT-ist, precum și termenii pentru poziții de conducere, sunt prevalent folosiți la masculin: șef, director, decan, președinte, primar, senator, deputat. Tacit, uneori aproape inconștient, acest tip de limbaj ne face să ne gândim că șefă, directoare, senatoare, doctoră, economistă sună cel puțin ciudat. Chiar femeile refuză adeseori acordul de gen și consideră că folosirea masculinului le dă mai multă autoritate. Nu trebuie să ne mirăm. Cultura feministă este în suferință. Fiindcă dacă această cultură ar exista, nicio femeie nu s-ar mai simți ne la locul ei, nici ca sex, nici ca gen. Ar învăța că, pe lângă fraternitate, există și suroritate, solidaritate, inclusiv profesională între femei. Mai precis, misoginismul trebuie scos întâi din mintea femeilor. Autoritatea se impune atunci când ești competentă, ai încredere în tine, nu te umilești, nu faci sluji, ești fermă și calmă, nu ridici tonul. Și nu sabotezi alte femei ca să ieși tu la suprafață. Dimpotrivă.

2.        Se spune că femeile muncesc mai mult ca bărbaţii pentru că trebuie să dovedească că pot. Cât de adevărată e zicala?

Este adevărată. O spun și studiile și experiențele directe. Există și un anume complex, observabil la cei care nu fac parte din categoriile favorizate în context. Ca să fie tratați ca egali trebuie să fie mai buni, mai eficienți, mai serioși decât ocupanții tradiționali ai unor posturi. În plus, dacă femeile nu sunt singure și libere de alte responsabilități, ele duc în spate bună parte din munca de creștere și îngrijire. Asta le supra-extenuează. E un slalom neîncetat printre obligații, mai ales atunci când familia nu este partenerială. Și, din păcate, în cele mai multe cazuri nu este.

3.        De unde să înceapă o femeie care îşi doreşte să acceadă într-o funcţie de conducere?

De la alegeri foarte grele. Vezi și mai sus. În genere femeile au capacități manageriale foarte bune și practică oricum multi-tasking, zi de zi. Cred că încep să își dorească o funcție de conducere în momentul în care constată că managementul existent funcționează slab și că ar putea să îl facă mult mai eficient. Pe scurt, decât să te supui unui management care îți diminuează eficiența și creativitatea, preferi să faci un mare efort și să preiei tu această funcție. În cazul unui start-up e posibil ca însăși afacerea să fie după concepția ta. În acest caz, normal că vrei să o conduci. Momentele oportune sunt însă mai complicate: faci asta dacă ești singură sau dacă ai lângă tine un partener pe care te poți baza, dacă există o infrastructură bună de îngrijire a copiilor sau te ajută familia extinsă, dacă au crescut copiii și au plecat de acasă.

4.         Pe ce calităţi mizează o femeie să aibă succes şi să reuşească?

Cred că femeilor le este ceva mai jenă să încerce succesul profesional într-o zonă în care nu se simt bine pregătite. Prin urmare, cred că tendința este să se simtă sigure că se pricep la ceea ce fac. Acesta este un mare atu. Un alt mare atu este diplomația în arta negocierii, contrazicerii, ofertei de alternative. Cred că femeile au capacități de comunicare mai omenoase, mai cuceritoare în sens intelectual și etic. Nu e deloc nevoie să imite modelul masculin-autoritar. Ba chiar dimpotrivă. Cum există o înclinație demonstrată spre etica grijii și responsabilității, așteptările de la o femeie, precum și succesul ei profesional vin exact din aceste calități: mai multă empatie, înțelegere, cooperare, grijă.

5.         Cât de mult sunt reprezentate femeile din România în viaţa politică?

Candidăm permanent pentru ultimele locuri din UE. Când sunt analizate democrațiile, un indicator important este reprezentarea politică a femeilor, care trebuie să fie minimum 20%. La noi este 17%. Este o politică evident discriminatorie, dominată de un misoginism demn de societăți înapoiate.

6.         Este ţara noastră pregătită să aibă prima femeie preşedinte din istorie?

De ce nu? Eu cred că acea prima femeie putea să fie Mona Muscă. Sondajele o dădeau la 49%, la 2% față de Băsescu. Probabil de aceea a și fost politic “executată”. Deși nimic nu e sigur pe lumea asta, noi avem nevoie vitală de o Maia Sandu. Și acest tip de politiciene există. Presa nu le caută. Șefii de partid le eclipsează.

7.       Care sunt calităţile unei femei lider dar ale unui bărbat lider?

Spre deosebire de manageri, liderii de ambele sexe trebuie să inspire, să dea încredere, să le pese de cel mai important rol al lor: să își reprezinte cetățenii cu adevărat. Liderii nu gândesc algoritmic, ci creativ. Fac programe și țin discursuri care îi fac pe oameni să îi urmeze fiindcă au o alternativă bună pentru ei. Oferta răul cel mai mic o știm până la greață. Cred că femeile trebuie să îndrăznească să spere și să inspire. Să aibă încredere, nu tupeu. Să își dorească să facă bine oamenilor din poziție de putere, nu să se împăuneze cu funcția. Pe scurt, că au puterea de a da putere, nu folosesc puterea ca resursă de parvenire.